Cosmin Alexandru, Change & Organizational Transformation Partner @ Trust2Work by Morphoza a explorat importanța încrederii pentru a spori performanța în echipă, cu un accent cheie pe culturile est-europene.
„Peste 90% din ce învățăm despre performanța în echipe vine din literatura, cercetarea și cazuistica de origine americană sau engleză. Ăsta e un lucru foarte bun, dar incomplet pentru relevanța locală. ”
Pentru o bună perioadă de timp, până de curând, în practica și cercetarea performanței în echipe din cultura vestică, la baza piramidei performanței într-o echipă se afla încrederea – “trust”.
Pentru ca echipele să funcționeze optim în culturile estice, încrederea e la fel de necesară ca în culturile vestice, dar nu și suficientă. Noi mai avem nevoie de ceva. Mi-aduc aminte de un client străin, cu o anvergură destul de mare în România, câteva mii de angajați, care își propusese un ambițios proces de transformare organizațională. De obicei, într-un astfel de proiect, stau de vorbă în interviuri și focus grupuri cu oameni de la toate nivelurile organizației. Aici, când am întrebat oamenii “ce vă nemulțumește cel mai mult din ce vedeți sau auziți la colegii din jur?” răspunsul a fost frecvența supărătoare cu care foarte mulți angajați spuneau “nu e treaba mea.”.
Multe lucruri rămâneau nefăcute, nereparate și chiar nesemnalate pentru că din ce în ce mai mulți angajați considerau că aia nu e treaba lor. Evident, asta afecta peformanța tuturor.
În general rezist tentației să trag rapid concluzia că problema e acolo unde se vede. Când am explorat subiectul mai în adâncime, am constatat că percepția multor angajați era că organizația îi tratează tranzacțional, ca pe niște resurse dispensabile, și nu vedeau niciun motiv să le pese de o organizație căreia nu-i păsa de ei.
Culturile estice sunt, în general, culturi colectiviste, care pun foarte mare preț pe intensitatea relațiilor dintre cei apropiați. Aici, ca să dai tot ce ai mai bun într-o echipă, “trust” (încrederea) trebuie dublată de “care” – sentimentul că celorlalți le pasă de tine ca om, înainte să le pese de tine ca resursă umană. Asta te face să-ți pese, la rândul tău, iar tot ce se întâmplă în jur să devină și “treaba ta”. Mi-aduc și acum aminte de numărul de sprâncene ridicate în sala în care am prezentat concluziile raportului în fața managerilor străini când le-am spus că, în organizația lor din România, dacă vor să îmbunătățească performanța, trebuie să îmbunătățească relațiile.
Problema se complică, însă, în practică, când trebuie să menținem echilibrul corect între “trust” și “care” într-o echipă. Asta pentru că, în mod contraintuitiv, de multe ori ele se exclud reciproc.
Pentru a citi articolul complet, vizitați Morphoza